Total lipsit de noima

De ceva vreme am zis ca trebuie sa mai scriu si aici cate ceva. Now the time has come.
Nu am ignorat complet blogurile, adica am continuat sa citesc favoritele, plus ca mi-am mai aruncat din cand in cand ochii si peste ce am mai scris eu, dar hai sa zicem ca mi-a fost prea lene sa scriu ceva nou. Desi jurnalul meu are cateva file bune la activ din iulie si pana acum.
S-au intamplat multe. Foarte multe. Viata mea s-a schimbat la 180 de grade din anumite puncte de vedere.
Ultima oara eram super dezamagita de sistemul romanesc de invatatamant, de bacalaureatul peste care tocmai trecusem si eram super stresata ca se apropia admiterea. Am trecut de frustrarea cu 8.98, m-am obisnuit cu ideea, mai ales cand m-am vazut intrata acolo unde imi doream. Mhm. The mighty Academia de Politie "Alexandru Ioan Cuza". Acum sunt gaboritza, jandarmerita mai exact, cel mai mult timp din septembrie si pana acum mi l-am petrecut in institutia aia, intrucat stau incazarmata acolo in timpul saptamanii. In luna ianuarie am avut sesiunea, adica am stat acasa si am invatat, m-am dus numai la examene acolo, iar luna aceasta sunt in practica, ceea ce inseamna ca iarasi stau acasa.
E bine.
Ce am facut eu in lunile petrecute la academie? Paaai, am cunoscut foarte multe persoane noi, am vazut, facut si gandit multe lucruri noi. Mi-am dat seama de multe si bine...foarte multe nu pot sa spun, pentru ca cica e top secret ce fac eu pe acolo :)) Da, da. Sa zicem mai bine ca nu am chef sa relatez toate peripetiile. Pot spune doar ca m-am ales cu cativa prieteni noi, de care ma simt foarte atasata si totodata am avut ocazia sa vad o parte mai intunecata a vietii, ca sa zic asa. Viata nu e roz, nu e nici verde cum ziceam in alt post, acum e alba. E foarte multa zapada afara. Iarna asta ma streseaza la culme. Vreau sa inceteze, dar se pare ca ea nu vrea si nici sa asculte de mine nu are chef. Asa ca trebuie sa ma conformez.
Hmmm...in alta ordine de idei, m-am apucat si eu de scris aici intr-o zi in care cheful meu tinde undeva spre 0. Sunt plictisita, sunt melancolica, nostalgica, vreau o schimbare in viata mea, dar nu stiu ce fel de schimbare. Adica asa in mare stiu, numai ca nu stiu ce sa fac ca sa vina schimbarea asta.
Ca sa nu zica lumea care ma citeste ocazional ca este o postare intr-un blog total lipsit de...nu stiu..originalitate, interes, entuziasm, etc, o sa va povestesc ce am facut ieri.
Dupa ce foarte multe zile am stat in casa, facand mai nimic, am decis sa ies si eu in mall cu niste prieteni sa mancam o pizza si sa vedem un film. Trebuie sa recunosc ca mi-am ales o zi perfecta de iesit afara. Nemaipomenita chiar. Nici nu am pasit bine afara din scara, ca ma si intampina un vant nevoie mare. Vajaia din toate partile si in toate directiile. M-am uitat in stanga, dreapta, fata, spate si ce vedeam? Alb, foarte mult alb. Injurand in mintea mea ca mi-am gasit o zi perfecta pentru iesit afara, am continuat si am mers pe trotuar, ca un om civilizat. Numai ca trotuarul era total dezapezit, cu troiene de imi ajungeau pana la genunchi. Suuuper. Cativa rataciti pe la ora aia, mergeau si ei pe strada ca oamenii inteligenti. Pe strada as in strada aia pe care circula masinile. Si care era ceva mai dezapezita decat trotuarul pe care civilizata de mine a decis sa mearga. Mda. Vreo 30m cred ca a trebuit sa parcurg. 30m in care in mintea mea se ingramadeau cele mai variate injuraturi si ofense la adresa scumpului anotimp. Bun. Am trecut si peste asta. Cand am ajuns la metrou, atomosfera s-a incalzit. La propriu. Acolo ma simteam chiar bine. M-am intalnit cu tovarasii mei si ne-am indreptat frumusel catre Afi. De la metrou si pana la maiestuoasa cladire iar vant, iar vajaieli, iar injuraturi alergand prin mintea mea. Am ajuns si acolo. Ne-am dus la o pizzerie, uite ca nu mai stiu cum ii zice, dar in orice caz era una cu preturi piperate. Asa ca ne asteptam ca pizza sa fie buna. Am comandant prosciuto funghi, care in mod normal este foarte buna, iar la pretul de 17 lei ne asteptam sa fie chiar delicioasa. Numai ca a fost o mare porcarie. Un blat vai de capul lui, o compozitie nu prea stralucita, dar ma rog, am mancat-o asa cum am putut pentru ca nu mancasem mai nimic special ieri tocmai ca sa pot savura gustul "delicioasei" pizza. Ce am savurat de fapt a fost prigatul nectar de piersici, care imi place foarte mult si care desi a costat 5 lei la 0,33 - tot mi-a incantat papilele gustative. Buuun...intre timp am fost de am ridicat si biletele la film. Avatar, 3D pentru care facusem rezervare. Mama, deci imi doream atat de tare sa vad filmul pentru ca toata lumea mi-a zis "Wow ce super e". Si ma asteptam sa nu mai vreau sa mai ies din sala, sa raman lipita de scaun, sa ajung in Eden. Ce sa mai. Visam vrute si nevrute. Si tocmai d-aia pot spune ca mi-a placut filmul, dar nu chiaaaar atat de mult. Adica a fost ok, dragut, ceva nou. Dar totusi a durat cam mult. Imi amortise fundul grav pe scaunul ala la un moment dat. Mda...si pe urma am iesit de la film, am plecat din mall, iar distractie pe drumul catre casa cu vant si chestii d-astea si end of story. Am ajuns acasa, am intrat pe mess, am stat pana tarziu, am dormit, azi m-am trezit siii...da..cam asta. Plus ca acum sunt racita si ma enerveaza de mor starea pe care o am, plus ca ma enerveaza ai mei (in special taica'miu) care se streseaza in ultimul hal ca domne nu ii place cum respir. Am incercat sa ii explic faptul ca uneorii oamenii mai racesc. Din cauza frigului, din cauza ca a baut ceva rece, etc. tot felul de motive. Eu sunt om, iar acum imi curge nasul si nu respir la capacitate maxima. Dar imi va trece. Eeei bine, uite ca am scris, cu toata starea de nervozitate pe care o am . Ma gandesc daca sa dau "publicati postare" sau sa sterg ce am scris pentru ca este o completa aberatie. Dar cred ca pana la urma voi lasa pentru ca cine stie cand imi va mai veni cheful sa scriu pe aici 1-2 chestii si e dragut ca macar sa fie actualizat din punct de vedere al anului, ca sa zic asa, micutul meu blog. Asa ca....las pana la urma.

Hai pa!