Oare de ceeee?

Bai nene, eu's tot timpul aia optimista, eu's tot timpul aia cu zambetul pe buze, imi place sa fiu emo atunci cand sunt singura si sa ma plang de una alta, dar altfel sunt o persoana fericita de felul meu. Insa bacul asta, trebuie sa recunosc ca m-a dezamagit total. Si ma face asa...parca sa fiu fara vlaga. Cel mai probabil pentru ca am obtinut o medie destul de penibila. Este 8.98...media asta arata ca nici nu sunt foarte proasta, dar nici indeajuns de "desteapta" incat sa trec de nota 9. E de-a dreptul frustrant. Sunt n-shpe mii de semianalfabeti si retardati mintal in tara asta care au obtinut cu cea mai mare lejeritate medii peste 9, iar eu stau si imi fac procese de constiinta pentru un 8.98. Vai, vai...stiu ca nimeni nu citeste ce scriu eu aici si tocmai d-aia indraznesc sa zic chiar ce ma macina. Ma macina graaav de tot ca nu am 9...nici nu va imaginati..si tocmai din cauza asta am depus contestatie la romana. Unde am 8.1...si credeti-ma, eu chiar nu sunt de 8.1 la romana. Ce-i drept, nu cred ca am dat chiar tot ce era mai bun din mine...asta fiind iar un lucru pentru care ma oftic. Am tratat cu curu' bacul asta si acum tot eu ma plang ca o fraiera. Si cand spun ca l-am tratat cu curu' ma refer la faptul ca nu m-am pregatit mai deloc..am citit pe ultima suta de metri la romana/bio..iar la mate..ma duceam de fiecare data ca o floare la meditatii si asteptam sa imi zica proful ce sa fac, cum sa fac...si oare aveam pretentii sa stiu la examen? c'mon...ma rog..poate, daca nu imi alegeam facultatea pe care mi-am ales-o, m-as fi ocupat mai mult de matematica si restul...dar altfel..am dat-o in bara...numai ca mi-e foarte aiurea sa o recunosc si fata de ceilalti. Ceilalti care aveau asteptari foarte mari de la mine si care, chiar daca nu o arata, sunt dezamagiti oarecum..Sau cel putin asa ii simt eu. Sau poate sunt eu prea cretina de ii simt asa.

Nu stiu...ideea e ca dupa toata povestea asta cu bacul mi-am dat seama ca nu este decat o gluma foarte proasta a invatamantului romanesc si ca atata vreme cat il iei si ai parafa aia acolo cu care poti merge mai departe, e numai bine...nimeni nu o sa te verifice peste ani sa vada cu cat ai luat tu bacu' si in functie de asta sa te respecte mai mult sau mai putin.

Anyway...in alta ordine de idei, tin sa va anunt ca ma chinui de nu mai pot. Cu probele sportive... Chiar daca imi place, ma consider un pic sado-maso. Am suparat nu stiu ce nerv sciatic de la coloana cand am aruncat mingea aia medicinala, neincalzita fiind...si..l-am enervat..asta e..si face urat..si acum imi face el mie fitze...si trag de mine ca o nebuna...sper numai sa nu raman stramba. Ca in rest...totul e bine. Si inca o data ma intreb, oare de ce ma agit eu atat de mult? Sunt atatia in lumea asta carora nu le pasa, si lasa viata asa...sa treaca de la sine...nu fac altceva decat sa se distreze, sa ii doara in 14 si sa astepte, respectiv, primeasca totul pe tava...Uff...ce viata amara si ce trai nefericit.

Eh, pana una alta...sper sa ma ajute nenea Doamne Doamne sa fac bine la admitere...ca sa mi se stearga urmele astea de regret care ma incearca...si daca nu...voi merge mai departe, fie ce-o fi...Pana una alta, imi iau la revedere si sper sa o revin cu postare mai happylica.

aberatii la minut :)

Vai, este incredibil ce poate face un ness (nici macar nu stiu daca asa se scrie) dintr-un om extrem de obosit si lipsit (teoretic) de energie..ca practic o duc tare bine.
Weekendul aceasta va fi o manifestatie la Muzeul Militar National din Bucuresti, la care va participa si un prieten de-al meu, si, invitata fiind, m-am apucat sa caut informatii pe net. Nu referitor la manifestatia propriu zisa, care are loc pe data de 10 mai cand s-au petrecut mai multe chestiuni istorice (venirea unui principe strain pe tronul romaniei - 1866, proclamarea independentei in senat - 1877, proclamarea romaniei ca regat - 1881), ci referitor la locatie. Pentru ca, desi sunt din bucuresti si desi am mai fost la acest muzeu cu ani in urma ce-i drept, habar n-aveam pe unde sa il situez...Am dat search pe gugal, gugal m-a dus la norc (www.norc.ro - un site extraordinar, un google earth mai evoluat ca iti arata poze si din fata scarii daca vrei), norc m-a luminat numai ca eu am ajuns printr-un oarecare miracol si la un blog...Blogul unei bloggeritze care scrie diverse, iar printre acele diverse erau si lucruri legate de muzee, evident...si uite asa m-am apucat sa citesc despre muzee...Muzeul de Istorie, Muzeul Zambacciana, Muzeul Filatelic (asta e cu timbre) etc...de la Muzee, am trecut la carti - pentru ca acea bloggerita are un proiect tare ingenios si anume ofera carti in schimbul a ... nimic :D . Si de la site-ul ei am trecut la site-ul altor 2 prietene, care erau in legatura cu acest proiect..numai ca acele prietene aveau postate pe blog-ul lor si niscaiva lucruri despre filme...si uite asa am dat peste trailer-ul de la Harry Potter and the Half-Blood Prince...pe care am incercat sa il caut pe net, dar pe care nu am reusit sa il gasesc (ba de fapt am reusit, dar era un fisier visurat pe care am fost nevoita, evident, sa il sterg)...de la filme am ajuns la actori...some juicy stuff pe acolo...ultimele traznai si ultimele peripetii...pana cand ochii mi-au fugit in dreapta ecranului si am fost izbita de minunata ora 00:06...si mi-am zis: "wooow...ce poate face un ness dintr-un om aparent extenuat...daca tot nu mi-e somn, hai sa profit si sa mai aberez un pic pe PROPRIUL meu blog...ca aberatiile altora imi place sa le citesc zilnic"...si cand ma refer la aberatii, cred ca ma refer mai degraba la toate porcariile ce sunt scrise prin cartile de comentarii, sau diverse culegeri trebuincioase pentru mirificele examene pe care donshoara JE le va sustine in aceasta vara...si in care a decis in mod deliberativ sa isi bage picioarele cu cea mai mare gratie...Ce va fi, apai aia va fi si alta nu...
Si gata, ca acum iar mi-au fugit ochii in coltul din dreapta si vad un terifiant 00:36, care se va transforma cat de curand intr-un 06:30, moment in care eu trebuie sa fiu in picioare...
So..."pa curand!"

Cu trenu'!!!! (R)

Cine? Eu
Care? Cea de toate zilele..
Cand? Chiar acum...
Unde? La birou, in camera mea...
Cum? Iete, cum pot..
De ce? Ca nu-mi arde de altceva..
Pentru cine? Pentru cei care stiu ca nu ma citesc :))
Pentru ce? Pentru satisfacerea propriei nebunii...
In ce scop? Ca sa ma destresez...si ca sa ma abtin de la a fuma o tigara
Cu ce conditie? Sa am canutza de cafea langa mine...
In ciuda a ce? Chiar daca am o pofta nebuna de cele ce doresc a le lasa..
Cu ce urmare? aici nu prea stiu ce sa scriu...

Mda..se pare ca am luat-o razna un pic asa.. Am devenit obsedata de gramatica, istorie, engleza, matematica, biologie...uhh..nu le mai suport...in cele scrise mai sus se observa obsesia mea pentru subordonate si principale si alte nebunii de genul.
De fiecare data cand scriu ceva, am tendinta sa ma plang...sa ma plang de viata mea atat de ocupata, de perioada asta atat de handicapata, and so on...Dar gata..am zis STOP! Nu mai are sens, pentru ca asta o pot face doar gandindu-ma...scrisul trebuie sa ma elibereze si sa ma faca sa ma gandesc la altceva, nu?
Pai...tot ce imi vine in minte acum este CUTREMURUL...uuu...freakin' earthquake. Da, trebuie sa recunosc ca a fost ciudata senzatia..eram singurica in camera mea, stateam linistita la birou si calculam cate zile mai sunt pana la admitere...si cand am ajuns la mirificul rezultat de 85 de zile, s-a cutremurat pamantul - LA PROPRIU! Pana sa imi dau seama ce s-a intamplat, m-am si vazut iesita din camera, din gurele mele iesint un prelung (nu panicat, ci din cale afara de calm): maaami!! Iar in momentul in care l-am auzit si pe taica'miu zicand: "a fost cutremur"..ei bine, abia atunci a inceput sa mi-o ia inima la trap. Dar nu stiu de ce..ptr ca nu a fost big deal..si totusi...ei bine, ce a urmat dupa a fost extrem de enervant pentru ca toata lumea numai despre asta vorbea - mass'uri, emisiuni tv, telefoane, nebunii...Stau si ma gandesc, daca Doamne fere' ar fi fost un cutremur mai mare, ce s-ar fi intamplat? Populatia ar fi luat-o razna cu siguranta...D'aia "estem" noi, romanii, un neam de oameni prosti...Iubim prea mult viata, desi nu stim decat sa ne batem joc de ea, ne panicam ca fraierii atunci cand suntem pusi in pericol, nu stim sa facem fata unor obstacole intr-un mod civilzat si nu stiu...normal!!! Oh well, sa speram ca nu o sa fie prea curand un astfel de cutremur si ca nepotii copiilor stranepotilor nostri vor fi suficient de occidentalizati atunci cand ZA CU TRENU' R! will happpen, si ca vor trece cu bine peste.

Pana una alta, as face bine sa imi pun funduletzul in miscare si sa ma indrept si eu catre scoala, ca multa vreme a mai trecut de cand am mai dat ultima oara pe acolo...Shame on me!
I wish a wonderful day to myself :)

prezent:)

Nu stiu cum..sau de ce...dar tot timpul avem tendinta sa ne intoarcem la trecut. Oricat de multe lucruri ne asteapta in viitor sau oricat de prinsi suntem in prezent...este imposibil ca atunci cand retraiesti anumite momente din trecut sa nu ti le doresti din nou..sau din contra...e imposibil sa le stergi cu buretele de pe tabla amintirilor.
Cineva imi spunea mai demult ca impartirea asta a timpului: trecut, prezent, viitor - este una foarte proasta...Deoarece nu exista termenul de "prezent"...din momentul in care ai facut un lucru si vine urmatoarea secunda, el deja intra in categoria "trecutului"..ceva ce nu mai poate fi schimbat...o actiune pe care ai savarsit-o, care aduce sau nu cu sine anumite consecinte, si pe care oricat de mult ai invoca-o, ea nu mai poate fi schimbata. Pe cand, tot ceea ce iti doresti, ce gandesti, ce vrei sa faci, tine de domeniul viitorului...care ulterior, va deveni si el trecut.
Asadar, totul se reduce la timpul asta PERFECT...d-aia si exista perfect simplu, compus, MAI MULT CA PERFECTUL...auzi si tu...mai mult ca perfectul...cum poate fi ceva MAI perfect decat perfectul? PERFECT - dar poate ca nu totul este perfect in trecut, poate ca anumite lucruri sunt dezastruoase...da...dar aici, raportandu-ne la termenul de "timp", totul este perfect...pentru ca s-a intamplat, a avut cauza, efect si gata...s-a terminat...nu mai ai ce sa schimbi si d-aia e perfect.
O Doamne, atat de tare as vrea sa se inventeze o masina a timpului...pentru a merge in trecut...sa nu fie functionabila pentru viitor, ca eu nu vreau sa stiu ce urmeaza, ci doar pentru trecut...pentru a indrepta anumite chestii din viata noastra, pentru a sterge sau pentru a adauga lucruri noi...
Imi aduc aminte ca atunci cand eram mica, vroiam sa fiu mare...ca toti copilasii...iar acum..pe cat cresc, pe atat de mult imi doresc sa fiu din nou mica. Sunt lucruri pe care toti "aia mari" ni le spuneau atunci cand noi, "aia mici", strigam in gura mare ca vrem sa creste odata...ce mama naibilui...doar era foarte frustrant pentru noi sa fim mici, sa nu avem nicio grija, doar sa mancam, sa ne jucam, sa dormim si sa invatam adunarea si scaderea...era intr-adevar o viata grea...
E muuult mai bine acum, cand te gandesti ce se va intampla cu viata ta si nu stii raspunsul, cand esti inconjurat de persoane din toate categoriile: rele, bune, invidioase, recunoscatoare; si totusi uneori alegi sa fii aproape de cele mai putin bune din poveste...pentru ca asa e viata...cu cat cresti, cu atat iti dai seama ca fiecare isi vede propriul interes, iar cei din jur devin niste simple marionete de care trebuie sa te folosesti pentru a reusi in viata...de unele marionete te atasezi mai tare si te doare cand li se rup sforile si dispar din viata ta, iar pe altele le urasti pentru ca nu vor sa te asculte si mereu o iau in directia gresita.

Eh, si totusi, nu ma plang de viata mea...sunt agitata, stresata, nu pot/nu vreau sa dorm, ma enervez, dar nu ma plang...pentru ca ma si distrez, iubesc, sunt iubita, dau tot ce am mai bun ca sa fie bine, si...oricat de mult mi-as dori sa fiu din nou micuta, stiu ca nu se poate...asa ca trebuie sa ma bucur cat mai mult de ceea ce urmeaza sa se intample si va intra pe taramul "perfectului"...hai sa-l numim in continuare prezent...

good luck !

Stiu ca ar trebui sa dorm la ora asta....stiu ca maine o sa trag de mine si tot nu o sa ajung la primele doua ore de mate si mai stiu si ca nu o sa mai lucrez deloc in seara asta la proiectul pe care trebuie sa il termin in 2 zile....dar...nu mi-e somn si nici nu am de gand sa ma bag in pat. De ce? pentru ca nu vreau...sunt o rebela in seara asta si stau treaza pana tarziu. Hehe...halal rebela ce sunt si eu.

Putin mai devreme am realizat ca mai sunt fix 6 luni pana va incepe perioada definitorie din viata mea...o perioada a examenelor, a admiterilor, s.a. 6 luni...va dati seama ce inseamna asta? inseamna o 36-ime din viata mea... inseamna foarte putin :(

Sunt eu optimista, sunt destul de sigura pe mine si imi place sa cred ca va fi bine no matter what, dar este imposibil sa nu ma cuprinda niste fiori ciudati cand ma gandesc cat de putin mai e.
Plus ca mai e o chestie...incepe perioada definitorie...si se termina perioada care a insemnat enorm de mult pentru mine...liceul :-s. Ce-i drept, nu am avut eu parte de o clasa prea unita si nici profii nu au fost unii de care sa ma atasez extraordinar de tare, dar...totusi...au fost 4 ani in care m-am format ca om...in care mi-am dat seama care sunt principiile pe care trebuie sa bazez, persoanele pe care le vreau alaturi...si mi-am dat seama cine/ ce vreau sa fiu :) - ceea ce mi se pare mai important decat orice alt lucru...nu mai pun la socoteala din punctul de vedere al invataturii pentru ca atunci ma dau pe -...:P asa ca...scoala vietii e intotdeauna cea mai importanta.

Ce as zic...sper sa nu se comprime timpul prea tare, desi presimt ca fix asta o sa faca...sper sa fie bine in continuare...sper sa duc la bun sfarsit ce mi-am propus...si vreau sa incetez sa ma mai tem pentru ca efectiv nu are sens...

Si mai vreau un lucru...sa imi respect principiile si sa fiu om. Iar la asta, momentan, mai am putin de lucrat..

But I'll do it :) Pana una alta...i wish myself a lot of luck!