poftim? a da...EU :)

Linistea noptii...draga de ea...atat de pasnica si serena...de fiecare data ma indeamna sa scriu...
Doar din boxe se mai aude o melodie...doar melodia unui cantec...versurile sunt alterate de sunetul scos de degetele mele ce se plimba pe tastatura...si e atat de placut.
Am realizat ca sunt o persoana optimista. Si de fapt am realizat ca asta este principala mea calitate. Oricat de suparata as fi intr-un moment anume, exista ceva pe lumea asta care sa ma bine dispuna...sau cineva...depinde de situatie.
Am descoperit ca desi timpul trece extraordinar de repede, daca stii cum, cand si ce sa faci...ai timp pentru tot ce iti propui.
Mi-am dat seama ca uneori fericirea ta...reprezinta nefericirea altora si totusi asta nu e un lucru rau...pentru ca relatia este valabila oricand si invers...fericirea altora poate reprezenta nefericirea ta...si atunci totul se completeaza...pentru ca asa e legea firii...si trebuie sa o accepti...nu trebuie sa fi trist.
Sunt constienta ca intotdeauna se poate mai bine, dar daca te gandesti tot mai mult la asta....chiar incepi sa faci lucrurile mai bine si capeti putere prin propriile ganduri.
Concluzia este...ca mi-era dor sa scriu...un cuvant, 10, 100...mi-era dor sa scriu...mi-era dor sa ma descopar vorbind despre mine insami. Nu mi-e teama sa vorbesc despre ce simt (mai putin cand vine vorba de dragoste...acolo sunt destul de confuza, desi lucrurile tind sa se clarifice) si nu ma feresc sa arat lumii cine sunt...si chiar imi place sa scriu despre ce cred, descopar, vad...sau ce ma preocupa. Imi place sa vorbesc despre mine, si totusi asta nu ma face egoista...Eu o stiu, cu siguranta intelegeti si voi ce vreau sa spun.
Acestea fiind zise...ma simt mai bine :)
Iar acum, pot sa ma duc linistita la somn....noapte buna!