viata bate filmul..sau...filmul bate viata?

Ok. Deci nu am mai avut rabdare de ceva vreme sa ma uit la un film intreg. Dar weekendul asta am fost a movie freak once again. Si nu imi pare rau. Stiu ca uitatul la televizor, statul cu ochii in calculator, folosirea microundelor, a fierbatorului de cafea, etc dauneaza mediului si duce la incalzirea globala, pentru ca mai nou asta ne avertizeaza toate revistele de moda such as cosmo, glamour, etc. Everyone's got wild, everyone's got green.
Eu nu sunt prea ecologista, desi as vrea sa fiu. Dar sa ma uit la filme mi s-a parut cel mai cul lucru ever weekendul asta. Pentru ca te mai detasezi un pic de realitate si vezi viata americanilor alora prosti, vezi viata cum ar trebui sa fie sau cum nu ar trebui sa fie, te gandesti ca ai vrea sa schimbi ceva ca sa "fit in" even though you are an outsider, dar pacat ca lucrurile raman doar in stadiul de gandit.
Nu pot sa imi dau seama din ce categorie fac parte. Dork, popular one, freak, dunno...sunt cate un pi c din fiecare. Dar viata in filme e atat de...bine definita. Fiecare e cu fiecare, toti lupta pentru categoria din care fac parte pentru ca intr-un final sa se reuneasca toti si sa ajunga la world peace.
Astfel de filme ma bine dispun, ma fac sa rad, ma fac sa imi dau seama ca in the real life nu putem fi asa no matter what.
Zi de zi ne luptam cu temerile noastre, cu principii si limite, cu restrictii...ne gandim cum sa facem lucrurile sa fie bine, poate unii dintre noi se gandesc cum sa ma actioneze ca sa fie impotriva sistemului si sa fie in centrul atentiei atunci cand se revolta si isi impun punctul de vedere prin metode inedite.
Nu stiu exact ce vreau sa scriu aici. nu stiu ce vreau sa scot in evidenta. Simt si eu nevoia sa ma exprim...si o fac in scris.
Sunt atat de constienta ca perioada asta este cea mai frumoasa, dar si cea mai ciudata prin care noi - adolescentii trecem. Si stiu ca este un cliseu, but is just real. Toti ne confruntam cu atatea probleme de personalitate, incercam sa descoperim cine suntem, cine vrem sa fim...ce ne dorim de la viata...carui grup vrem sa apartinem. Si avem sute de intrebari la care desi primim raspuns, tot nu le intelegem...iar multe raman fara raspuns.
Eu una sar dintr-o extrema in alta pe zi ce trece. Vreau sa fiu altcineva in fiecare zi, vreau sa apartin oricarui grup, chiar vreau sa get along with everybody, numai ca...stiu ca nu se poate. Si poate ca asta ma face sa gandesc atat de mult, sa actionez atat de putin...
Zilele astea chiar am realizat ca nu am avut niciodata o cearta adevarata cu cineva, in afara de parintii mei..cu care e normal sa ai astfel de certuri. Intotdeauna am lasat de la mine, am stiut sa aplanez conflictul, am cautat sa nu dau nastere la contradictii doar ca sa fie totul bine. Si ce am avut de castigat din asta? Ok, sunt placuta de toti [cel putin aparent] dar pe zi ce trece sunt tot mai confunza in ceea ce priveste scopul meu in viata, ce doresc sa fiu, sa fac, sa nu fac..
Mdea...is a pretty bulshit. I'll go and grab a snack...tre sa parasesc blogul si lumea in care m-am conectat coz real life is coming through....m-a sunat o prietena ca vine pe la mine..o prietena de la care nu mai stiu ce vreau, si nici ea nu stiu ce vrea de la mine..incercam doar sa mentinem prietenia vie...pentru ce? nu stiu...pentru cine? nu stiu..pentru noi i guess...sa avem senzatia ca we live between friends, desi asta nu ne face viata mai buna...din contra, o complica tot mai mult...
Funny day...funny thoughts...sunt curioasa ce o sa imi treaca prin minte peste cateva ore. I'll let you know :)