indicatii in metrou

Nici nu am venit bine de la scoala si trebuie sa plec iar. suuuuper! am apucat sa imi fac ceva d'ale gurii, sa spal vasele, sa deschid calculatorul, sa citesc cateva bloguri si sa ma apuc un pic de scris,ca doar mai am fix 32 de minute pana plec. Unde? La germanaa...cursurile mele...dragele de ele. Nu a mai fost de o saptamana si ceva, ca deh s-a intamplat toata treaba cu summit-ul, intre timp a mai venit si sfarsitul celui de-al doilea modul, respectiv inceputul celui de-al treilea - pe care,apropo, azi mi-am amintit ca am uitat sa il platesc...thank god ca se mai poate plati pana pe 11. Nu stiu ce ma agit eu atat cu germana asta...simplul fapt ca imi place in primul rand ideea de a sti germana,si in al doilea rand speranta mea de a face masterul acolo,cred ca ma fac sa gandesc ca merita sa ma duc in fiecare luni si miercuri timp de 1 ora si jumate' sa ascult,sa vorbesc in limba lui goethe...poate ca daca as deschide cartile si caietele alea si in pretiosul meu timp liber, POATE ca atunci as reusi sa memorez ceva mai mult decat "hallo! meine name ist alexutza. ich wohne in romania" eh..dak stau sa ma gandesc, stiu mai multe...doar ca pe multe stiu doar sa le pronunt, nu sa le si scriu. Nevermind.
In alta ordine de idei, azi - in metrou, am realizat ca nu voi putea fi niciodata profesoara. Si cum de am ajuns la concluzia asta? Pai...in timp ce o ascultam pe o tanti vorbind la telefon cu un nene, probabil, care incerca sa ii explice cum sa ajunga intr-un anume loc, un punct de reper fiind gara Filaret (gara pe care biata femeie nu stiu daca a gasit-o deoarece, desi era imbracata respectabil, se vedea ca nu e din bucuresti intrucat tot repeta: da da, am inteles FIRARET..aa..da da..gata acum am inteles FIARET...s.a.m.d.).
Buun..asadar, in timp ce o ascultam eu pe tanti asta care tot primea indicatii, mi-a trecut prin mine incapacitatea mea de a indruma pe cineva undeva pe cea mai scurta cale posibila. Nu imi iese...niciodata...tot timpul am tendinta de a da mai multe detalii decat este nevoie, plus ca atunci cand stiu si chiar vreau sa ajut, incep sa vorbesc repede si dat fiind faptul ca sunt peltica - va dati seama ce iese.
Iar atunci, nu stiu cum si de ce, mi-a trecut prin cap cum ca un profesor ar trebui sa fie in stare sa dea indicatii intrucat un profesor ar trebui sa stie sa vorbeasca cat mai pe scurt, sa sintetizeze lucrurile despre care doreste sa povesteasca sau pe care vrea sa le predea. si atunci mi-au venit prin minte diferiti profesori pe care i-am avut de-a lungul anilor si incercam sa mi-i imaginez dand indicatii cuiva si...chiar eram foarte prinsa in gandurile mele, cand prin nu stiu ce minune am reusit sa vad Piata Sudului scris mare pe peretele ala de pe peron si grabita mi-am facut loc sa cobor.
Si tot ce gandeam in momentele alea era ca...nu voi putea fi niciodata un bun profesor, pentru ca...nu stiu sa dau indicatii.
Hm...ciudate rau conexiunile astea pe care creierul le face involuntar si inconstient...acum de exemplu mi-a venit in minte plaja din bulgaria...si NU ma intrebati de ce..pentru ca NU stiu.
S-a facut timpul sa plec la germana...haha...iar merg cu metroul...oare ce meserie voi descoperi ca nu o pot avea? I'll let you know :)