7 juma' vs 8 si ceva

Ora 6:15 - intra mami in camera: "Hai, trezeste-te ca e si un sfert", "...yaawn...inca 5 minute", "nici un 5 minute...treci!"...cu ochii cazuti in gura ma ridic din patul meu atat de calduros, iubit, drag, minunat...si ma misc teleghidata catre living, unde atmosfera e deja foarte animata: fierbatorul de cafea se odihneste linistit pe blat dupa ce a terminat de facut cafeaua al carei miros il ador dimineata, prajitorul de paine este in plin program de lucru, fum de tigare pluteste prin camera abia luminata de zorii diminetii...

Iar tata, tata e la baie...unde eu ma duc imediat cum ma ridic din pat...iar eu am o singura baie-una mica, albastra si cu spoturi jmecherashe. Si am nevoie urgent la acea baie...nu pentru nevoi fiziologice, ci pentru a alunga somnul de pe fatza mea si din intregul corp de fapt - cu una bucata apa rece...altfel nu sunt in stare de nimic. Si revenind la tatal meu...nu mai iese din baie. O fi mancat ceva ce nu i-a priit ieri, sau poate doar a adormit wc, nu stiu exact ce s-a intamplat, pentru ca in timp ce imi astept randul, somnul imi ocheste locul sensibil si ma doboara grav de tot...apuc doar sa indrug:"nu pot sa ma duc la prima ora...MI-E SOMN!", imi trag un halat pe mine si adorm pe canapea...

Biata mami nu s-a mai sinchisit sa ma trezeasca...nu stiu exact de ce, dar mi-a fost imposibil sa ma trezesc la ora aia. Ee..pe la 7 si ceva, altfel se prezentau lucrurile.

Singura acasa, cafelutza inca aburinda, o tigara [de fapt au fost 2, dar..shht...i try to quit], radio, linistea diminetii acompaniata de ciripitul vesel al pasarelelor...toate astea alcatuiau un cadru matinal minunat!

Si dragii mei, plec...vesela, cu castile in urechi cu o energie debordanta, si ma indrept usor catre statia de troleu. uooou..nici nu ajung bine ca vad o mare de lume...what the duck? vine un troleu..nu il iau..mi se parea incredibil de mica acea masina pentru multimea aia imensa...asa ca l-am asteptat pe urmatorul...care in mod surprinzator, a fost la fel de plin..si a venit la maxim 5 minute diferenta. Eh..am zis ca asta e si nu am lasat sa imi strice buna dispozitie...speram doar sa prind un loc, sa ma uit linistita pe fereastra, sa ascult muzicutza mea si sa astept sa ajung la metrou. Nu am prins loc....eh...am zis ca asta e si nu am lasat sa imi strice buna dispozitie. In picioare stand, imi dau ghiozdanul jos, ca deh, incomoda lumea de prin jur, dar mai ales..ii impiedica sa imi dea mie ghionturi in coaste sau chiar sa se apropie atat de mult de mine incat sa imi faca picioarele tot una cu pamantul...am primit un ghiont, am primit si scuze, mi s-au facut picioarele una cu pamantu',nu am mai primit scuze dar...eh...am zis ca asta e si nu am lasat sa imi strice buna dispozitie.

Se pune hardughia in miscare...surpriza...viteza melcului turbat parea a fi unica si singura posibilitate de a circula la ora aia pe strazile impanzite de borduri in constructie ale bercenului [cu ocazia asta, tin sa transmit un mic mesaj dragilor nostri conducatori de toate felurile: presedinte, minstri, primari, etc: "Multumim din inima partidului nostru/Ridicam degetul in aer si il salutam" <<>>].

Revin. Incercam din rasputeri sa imi pastrez calmul, sa spun ca asta e si sa nu las sa imi strice buna dispozitie...ii ascultam pe Dobrovolschi si Craioveanu si imi puteam mentine fatza dominata de un zambet matinal tamp. Asta pana cand am ajuns intr-o intersectie, unde lucrurile o luasera razna rau de tot. La modul ala cel mai grav posibil. In orice directie te uitai, vedeai un sir luuuuuuuung de masini, aparent fara sfarsit. Si s-a intamplat ceva la un semafor...ca troleul nu mai inainta...chiar si viteza melcului turbat devenise ceva la care aspiram...si de care nu am mai avut parte. Si uite asa, am fost nevoita sa imi continui drumul pana la metrou pe jos, printre masini cu soferi nervosi, oameni stresati ca au intarziat la munca si ca sunt nevoiti sa mearga si pe jos pe deasupra [bietul sofer de troleibuz, a deschis usile in mijlocul statiei pentru ca era si el constient ca lucrurile scapasera de sub control].


Sincer, daca imi uitam mp3-ul acasa, cred ca faceam o criza de nervi in dimineata asta...

Noroc ca in metrou, lucrurile au fost cat de cat ok. Nu am prins loc jos, dar la usa de pe partea dreapta am reusit sa ma strecor si sa raman pana la romana...mai o muzicutza, am scos si cartea&am citit un pic, a fost ok.

Ajung la scoala...mi s-a pus absenta la prima ora...nu-i panica...o motivez cu o minciunica mica. Toata lumea pleaca de la scoala...eu stau cu inca cativa pana la sfarsit, asa..de amorul artei, ca ore oricum nu s-au facut, absente nu s-au mai pus...plec si de la scoala...ajung acasa, stau ce stau si ma bag la somn. Un somn adanc si atat de dulce, care s-a prelungit pana pe la 7 seara...

Concluzia este ca nu trebuie sa mai chiulesc joia de la prima ora...dumnezeu ma pedepseste - trimite aglomeratia infernala pe capul meu...cand intru l a7 jumate, lucrurile sunt acceptabile..la 8 jumate insa, totul o ia razna - oamenii, masinile, claxoanele, semafoarele, ughh...

Si maine intru tot la 8 jumate...eh...voi zice ca asta e si nu voi lasa sa imi strice buna dispozitie...oh god...wish me luck! :-|